Caci nu stiam,… ca-n mine-ncape DUMNEZEU

De curand am primit o poezie nespus de frumoasa. Si pentru ca eo bucurie sa o impartasesc si cu voi, iat-o :

“In dorul meu de Dumnezeu

Te-am cautat mereu, mereu,

Dar lumea toat-am colindat,

Si-n sanul ei nu Te-am aflat.

Si-n dorul meu de Dumnezeu,

Plangand, Te cautam mereu;

Caci duhul meu dorea odihna

Si negasind-o n-avea tihna.

Te-am cautat in avutii,

In haine bune, in bogatii,

Si-n scoli inalte Te-am cautat,

Dar Doamne, nu Te-am mai aflat…

Si ostenit am plans din greu,

Si zi si noapte, tot mereu,

Dar nimenea nu m-a-nteles,

De ce plangeam asa de des.

Tacut, priveam adeseori,

Spre luna, soare si spre nori…

Apoi cautam mai sus, spre stele,

Si le-ntrebam asa pe ele:

“O, nu cumva imi sunteti voi Stapanul meu?”,

Iar ele-apoi ma-ncredintau mereu, mereu,

Ca “nu-ti suntem noi Dumnezeu!

Ci de voiesti sa-L intalnesti,

In tine numai sa-L gasesti!…

In tine cata-L deci acum, iar nu in lume sau pe drum”.

Si-am plans atunci de bucurie, si de-o nespusa veselie,

Caci nu stiam, Stapanul meu, Ca-n mine-ncape DUMNEZEU !”

Monday, 23 December 2013 | Categoria: De suflet